Mortea viermelui "Si daca... ?" sau despre goana dupa iluzii.

Lucrurile astea s-au intimplat cu exact o saptamina in urma.

O saptamina intreaga am stat sa ma hotarasc daca sa scriu despre subiectul asta sau sa il tin inchis pentru vecie intr-un coltisor al mintii, spre a fi uitat intr-un final binecuvintat. Am decis sa scriu, cel putin o parte din ceea ce vroiam initial. Motivul pentru care o sa astern pe monitor cele citeva rinduri care urmeaza este ca sa le pot reciti cind o sa am nevoie, in urmatoarea perioada. Pentru ca, din nefericire, simt ca o sa am nevoie.

O sa incerc sa fiu cit mai scurt si concis cu putinta.

Acum exact sapte zile, m-am intilnit "nas-in-nas" cu fosta iubita si foarte probabil actualul ei prieten.
Am scris "iubita" pentru ca am iubit-o.
Am scris "foarte probabil" pentru ca se tineau de mina.

Momentul a fost scurt si electric. Eu cu castile in urechi, sapca pe ochi si gindul aiurea, ea cu el de mina si fularul meu rosu la git. Era deja intuneric, ploua marunt si ma grabeam. Am vazut-o pentru o secunda lunga, am salutat si am trecut mai departe.
In acea secunda lunga despre care spuneam, am decis ca viermele "Si daca... ?" trebuie sa moara.

Viermele "Si daca... ?" locuieste in mintea mea si scopul vietii lui este, ca de fiecare data cind incerc sa fac un pas in directia opusa celei pe care merge Mira (fosta iubita) si sa ma indepartez, sa ma traga inapoi spunindu-mi `Si daca... ?`, lucru pe care l-a facut cu succes pina cum.

`Si daca se intoarce?`
`Si daca e o mica timpenie de moment?`
`Si daca, de fapt, avea nevoie doar de o pauza?`
`Si daca peste trei luni veti fi impreuna din nou?`
`Si daca... ?`

Viermele "Si daca... ?" trebuie sa moara! Pentru ca eu sa pot sa trec mai departe, viermele "Si daca... ?" trebuie sa inceteze sa existe.

Briciul lui Occam, mai mult ca niciodata, isi dovedeste utilitatea. Ipoteza cea mai simpla este, ca intotdeauna, cea adevarata.

Briciul va fi cel care va ucide viermele.


Cu toate astea, ea a fost lucru pe care mi l-am dorit cel mai tare pina in acest punct al vietii mele.
Esecul in a obtine lucrul cel mai dorit este traumatic si fecund spunea un vechi prieten, nu neaparat mai intelept.
Dar cei care "ignora istoria, sint condamnati sa o repete".

Ma simt de parca as fi intr-un vis neplacut, miscindu-ma cu incetinitorul, apasat de melasa din jurul meu la un chinuitor 2g, asteptind sa se termine, daca nu pentru a fi mai bine, macar pentru a fi diferit.