Obsession and uncertainty

Cu toate ca s-ar potrivi mai bine cu piesa "Dead Skin Mask" de pe albumul "Season in the Abyss", am ales sa aiba titlul O&U.

Nu incerc sa dau sens la nimic ci doar sa pun pe hirtie citeva senzatii, nici macar ginduri din poate cea mai nihilista saptamina de care imi amintesc in mod constient.

Tendinta autodestructiva tinde sa devina o povara mai mare decit pot sa indur.
Muzica ascultata in casti la volum maxim aproape daca mai poate sa atenueze pe termen scurt negura interioara. Cred ca trebuie sa gasesc altceva cu care sa o inlocuiesc.
O lipsa acuta de concentrare este omniprezenta.
Frustrarea tinde sa capete o componenta de durere fizica.

Micile maruntisuri cotidiene nu mai conteaza. Prezenta vaga a unei poibile solutii viitoare se estompeaza si greutatea unei situatii create si acceptate de mine insumi devine insuportabila.

Imposibilitatea de a indrepta vina in alta directie decit propria mea persoana capata proportii catastrofale. Cu toate ca stiu ce promisiuni mi-am facut si stiu exact ce trebuie sa fac, lipsa unei certituni acopera tot orizontul.

Cind propriul subconstient este cel mai inversunat dusman cu care trebuie sa lupti, sansele par sa fie minimale. Incilceala propriei minti devine brusc un aliat; melasa care iti incetineste procesele cognitive pare sa fie asemeni unui air-bag si aerul pe care il respiri pare sa aiba o vointa proprie, opunindu-se miscarii respiratorii. Efortul pe care il faci pentru a respira coerent devine constient si necesita motivatie directa.
Partea compulsiva dispare de la sine, lasind locul gol pentru obsesie, care se intinde bucurindu-se de spatiul suplimentar, cistigat fara efort.
Si in momentul acela lupta devine inzecit mai grea.
Incertitudinea se ia de mina cu obsesia si impreuna marsaluiesc peste cimpiile pustiite ale uitarii de sine. Cerul este plumburiu si lipsa oricarui gind este de dorit, doar pentru a garanta absenta durerii.

O umbra sinistra planeaza peste viitor si prezentul este asemeni unei fracturi deschise.
Tigarile par sa se termine prea repede; bautura este o varianta catastrofala... Cercul vicios devine din ce in ce mai strimt. Rabdarea si ratiunea par a fi o raza de lumina care nu se mai zareste ci este perceputa auditiv si olfactiv, la un nivel atit de scazut incit nu mai sint sigur daca nu e doar o iluzie nascuta din imaginatia mea suferinda.

Timpul este singurul dusman real.