Sa, Su.

E weekend. Din nou...
In mod normal e bucata de saptamina de care ar trebui sa ma bucur cel mai mult. Doua zile in care sa fac ce doresc eu, fara nici o constringere. Cu toate astea, nu mai e asa, in ultima vreme. (Ultima vreme insemnind viata post-Mira.)
In ultimele doua luni, mai precis dupa 14 noiembrie, aceste doua zile, care ar trebui sa fie o bucurie, au devenit o corvoada. Sa stai singur in casa si sa iti framinti mintea ca sa gasesti ceva viabil de facut pare a fi ceva foarte greu. Mai intotdauna sfirsesc la calculator, unde dupa 10-15 minute incep sa ma simt "strain in tara straina" cautind cine stie ce film sau serial care sa imi ocupe o ora doua din "binecuvintarea" pe care o numim weekend. Incerc sa ma joc, dar rezultatul e acelasi, dupa maxim jumatate de ora incep sa simt nevoia sa escaladez peretii camerei. In doua cazuri din trei, acesta este momentul in care ma ridic si ies din casa, fara nici un scop definit. Ma urc eventual in masina, pornesc motorul si radioul si ma caut de telefoane mobile prin buzunare, pentru a incerca sa gasesc un prieten dispus sa ma lasa sa abuzez de timpul lui. In cazurile bune, cineva va fi dispus sa iasa la o cafea/bere/suc.
Ceva trebuie sa se schimbe...