Despre jumatatea cealalta.

Astazi am decis sa aloc putin timp ca sa scriu.

Cred ca mi-e teama sa nu scriu lucruri prea personale care sa poata fi citite de cineva total strain.
E interesant cum noi oamenii sintem atit de diferiti unul de celalalt. Probabil o suma intreaga de altii scriu tocmai ca sa fie cunoscuti mai usor. Pentru ca lumea sa treaca de pelicula superficiala care acopera adevarata lor personalitate si sa ii aprecieze pentru ceea ce sint de fapt.

Unii scriu ca sa se justifice. In ochii cui? In ochii celor care ii inconjoara? In ochii celor care ii judeca?
Poate doar in ochii copilului care a fost. #

Eu cred ca scriu acum pentru ca sa atenuez cumva golul din interior. Scriu si recitesc. Este un fel de oglinda in care vad imaginea unei persoane cu care incerc sa gasesc puncte comune. Si parca povara se injumatateste. Acel eu care salasluieste in oglindirea paginii albe a monitorului pare la fel de ingindurat si nefericit ca si cel real din fata tastaturii.

Altii scriu ca sa impartaseasca. Din preaplinul inimii si a spiritului lor. Acestia impartasesc lucruri pozitive, experiente pline de invataminte, idei care inalta.
Simt ca nu pot sa fac si eu asemeni lor...