Cit de interesant poate sa fie cum gindurile care ti-au facut rau cu mult timp in urma se pot intoarce sa iti faca cel putin la fel de mult rau si in prezent...
Recitind ce am scris cu ani in urma, efectul nu a fost unul pozitiv. Reactivitatea imaginii trecutului poate fi foarte nociva pentru prezent. La fel cum un cui, chiar daca este ruginit si indoit, va zgiria si eventual distruge la fel de eficient ca si unul proaspat scos din miinile fierarului.
Acum dupa mai bine de o saptamina, cred ca a fost o idee foarte nefericita sa recitesc aceste pagini.
Cu toate ca imi place sa cred ca am pasit peste acest prag, se pare ca unele lucruri sint mai bine lasate intre scinduri.
(Interesant cum in mica pauza de tigara, intre rinduri, am decis sa continui sa scriu cu "i" din "i" si nu din "a". Pe moment pare sa imi dea un sentiment de continuitate cu mine.)
In momentul acesta stricaciunea a fost deja facuta si implicit nu totul poate fi reparat in mod direct sau poate deloc. Sentimentul greselii facute din lipsa propriului echilibru este insa coplesitor.
Tot ce mai atenueaza partea ingrozitor de negativa este firavul sentiment de "vreau putina menta-n ceai".
"Finalizez, rulez un cui si te las sa te gindesti" mi-ar zice probabil detinatorul intelectual al propozitiei anterioare. Si probabil ca nu ar fi nimic altceva de spus.
In final o sa scriu 2 cuvinte despre titlul snob scris in limba engleza, "asteptind-o pe Aria".
Aria va fi rosie, frumoasa, inteligenta, si putin incapatinata. Sper sa ne intelegem bine.
Dar va trebui sa mai astept o perioada pentru a o putea intilni. Nu este un inconvenient major, pentru ca am stiut sa astept lucrurile pe care le-am dorit, chiar daca sentimentul interior era de genul "vreau ieri".
Sper ca nici un cui, fie el oricit de ruginit sau indoit sa nu o mai atinga...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment